Draga Romania,

Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.

Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti.            Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.

Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.

Si, a propos de Timisoara, ieri ai fost umilita ca parca niciodata pana acum. Eroii Timisoarei si ai rezistentei anticomuniste au murit ieri a doua oara cand au fost folositi atat de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede ca nu stim ce s-a intamplat. Ca suntem tineri, ca n-ar trebui sa vorbim asa usor despre trecut. Dar uiti, draga Romania, ca avem cu totii parinti. Bunici. Oameni care au fost acolo, de fata atunci cand oprimarea a devenit insuportabila. Oameni pe care i-am ascultat, infricosati, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, in 1990, treceau granita in Bulgaria, ca sa ne cumpere lapte sau jucarii. Oameni pe care noi ii respectam, pentru ca ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, insa, se pare ca nu-i mai respecti. Ti-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul fata de cei care ti-au (re)dat viata ?

N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ».  Ti-aduci aminte acum ?

Ce este insa poate cel mai dureros este eliminarea oricaror standarde in dezbaterea electorala. Filme trucate, acuzatii fictive sau nu, umplu ecranul telvizorului. A avea « fata de presedinte » devine mai important decat a avea forta de a fi presedinte. Stirea unei numiri romanesti in Comisia Europeana sau o dezbatere pe politica externa intre candidati sunt ingropate de « dezbateri »  lipsite de candidati.  E atat de simplu, Romania, sa-ti dai seama ca esti manipulata. E atat de simplu, si nu e prea tarziu. Deschide ochii si priveste in jur : cine sunt ce-i care-ti vor binele ? In 2004, ca un copil abuzat, ti-ai castigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei sa te intorci ? La aceleasi probleme pe care le cunosti deja ? La aceleasi tristeti ? Sau mergi inainte, pe o cale nu neaparat usoara, dar corecta ? Gandeste-te bine.

Nu esti un stat de drept, Romania. Esti un stat nereformat in care magistratii isi permit sa intre in greva sfidandu-l si sfidandu-ne. Un stat in care parlamentul si oamenii politici sunt marile piedici in calea reformei. Un stat in care cei care incearca sa reformeze sunt acoperiti cu mocirla de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem sa fie al nostru si in care nu vrem sa ne crestem copiii. Dar avem inca incredere in tine. Duminica hotarasti daca iti imbratisezi sau nu calaii. Duminica hotarasti cat pret pui pe vietile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminica hotarasti daca ne intorci inca o data spatele sau nu. Duminica putem fi mandri sau dezamagiti. Tine doar de tine.

Cu multa dragoste,

Un grup de tineri romani care studiaza in strainatate (lista e deschisa – lasati un comment)

Bogdan Ivanel, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford

Ermina Strutinschi, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford

Rafaela Peteanu, Student la Stiinte Sociale si Umaniste la Universitatea Utrecht

Delia Nicolaescu, Masterand in Media Culture la Universitatea Maastricht

Adnana Cruceanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Ioana Garlea, Masterand in Fizica Teoretica la Universitatea Utrecht

Tamara Baleanu, Masterand in Culture and Society la London School of Economics (LSE)

Flavia Grosan, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen

Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen

Stefan Rusu, Masterand in Marketing International si Management la BI Norwegian School of Management

Adelina Popescu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Alexandra Rusu, Studenta la Studii Economice la Universitatea Utrecht

Otilia Ciobanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Iuliana Kanya, Studenta la Bute Medical School la University of St Andrews

Mihai Voica, Masterand in Inginerie Electrica la Jacobs University Bremen

Ioana-Delia Grigoriu, Student la Computer Systems Engineering with Business Management la Universitatea Birmingham

Silvana Enculescu, Masterand in International Journalism la Universitatea Leeds

Irina Teodora Gheorghe, Masterand in “Science in Operational Research” la School of Maths and Engineering a Universitatii din Edinburgh

Rimona Afana, Masterand in Studii de Conflict la Universitatea din Amsterdam

Carmen Manea, Student la Media & Cultural Studies with Global Politics la Canterbury Christ Church University

Sergiu Damian, Masterand in Comunicare la Universitatea de Sud, Kolding, Danemarca

Eugen, Doctor la TU Delft, in prezent cercetator la Philips Research

Claudia Silaghi, Masterand College of Europe

Iulia Strat, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Daniela Vitelaru, Masterand in Fashion Comunication la Istituto Europeo di Design din Milano

Ana Chilea, Student cu dubla licenta drept-engleza la Universite Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines

Alexandru-Eugen Ichim, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen

Ana-Maria Oprescu, Doctorand in Informatica la Vrije Universiteit din Amsterdam

Andra-Gabriela Iliescu, Masterand in Science in International Finance la Universitatea Essex

Natan Mladin, Doctorand în Teologie la Queen’s University din Belfast

Vasile Pasca, Masterand in Estudos Europeus do Instituto de Estudos Europeus la Universidade Católica Portuguesa din Lisabona

G. Vega, Student, Londra

Razvan Stanica, Doctorand in Retele si Telecomunicatii la Universitatea din Toulouse

Alin-Cristian Mituta, Masterand in Afaceri Europene la Sciences Po Paris

Loredana Dreptate, Doctorand la UCD Smurfit Business School din Dublin

Ligia Mladin, Student la Finante la Queen’s University Belfast

Paul Grui, Student la Stiinte economice la Wirtschaftsuniversität Wien

Nilgün Memet, Student in Droit, Sciences Economiques et de Gestion la Université d’Artois

Beti Marinescu, Masterand Guidance and Counselling la University College Cork din Irlanda

Daniela Ionescu, Student in Istoria Artei la California State University din Long Beach

Nu am mai scris de ceva timp pe blog si nici nu aveam dorinta sa o fac. Din pacate evenimentele din Romania ma fac sa public cateva postari in zilele ce urmeaza.

Petru Cretia spunea candva ca “[n]iciodata nu se intra intr-un partid a carui istorie este patata de sange”. As parafraza aplicand spusele sale la contextul actual, ca niciodata nu se voteaza un partid a carui istorie este patata de sange. Niciodata. Orice ar fi. Oricare ar fi alternativa. Oricare ar fi pretul, nu poate fi mai mare decat pretul sangelui.

Din fericire Romania nu se afla in situatia unei astfel de alegeri. Alegerea este una mult mai simpla si mai cumplita. Ieri criminalul s-a intors la locul faptei. Ieri, la exact 20 de ani de la revolutie, PNL si o parte a PNT au depus Revolutia Romana la picioarele lui Ion Iliescu. Antonescu si Ciuhandu au tradat ieri nu doar Revolutia Romana, ci sutele de mii de victime ale comunismului, revolutiei si mineriadelor.

Geoana a dansat ieri dansul victoriei nu in sangele lui Basescu cum ar fi fost normal, ci in sangele mortilor revolutiei si pe cadavrul lui Coposu. Niciodata, absolut niciodata nu se voteaza un partid care isi bate joc de eroi, mai ales cand acesti eroi au fost martirizati chiar de ei. Coposu si oamenii morti la revolutie si la mineriade merita respect, dar nu respectul cinic venit chiar din partea criminalui. Folosirea memoriei victimelor de catre criminal echivaleza cu o a doua ucidere. Nimic nu poate fi mai injositor.

Sacrificiul acestora ramane fara sens daca el nu mai conteaza pentru noi. Si nimic, absolut nimic nu este mai trist decat o viata eroica fara sens sau o moarte eroica fara sens. Singurul semn ca sangele lor nu s-a varsat degeaba, ca vietile lor nu s-au irosit fara rost este un vot impotriva tortionarilor si criminalilor lor duminica aceasta. Romania alege daca isi izbaveste eroii sau ii ingroapa pe acestia si mai adanc. Alegerea este una simpla, dar pretul greselii este cu atat mai ridicat.

Pentru cei prea tineri sau prea naivi sa isi aminteasca, priviti acest clip despre mineriade. Povestea revolutiei si cea a comunismului sunt mult mai triste:

Da…

A trecut aproape un an in care postarile au fost mai mult decat rare, un an in care s-au intamplat mult prea multe lucruri care cu siguranta ar fi meritat sa fie impartasite. Din pacate oboseala, timpul intotdeauna limitat, raman inamicul numarul 1. Disparitia 360 mi-a dat impulsul sa fac ceea ce amanam de luni de zile: sa mut blogul pe wordpress si sa reincep sa scriu cu regularitate.

Deci de acum incolo ne vedem aici…

Stiti intrebarile acelea simple cu raspunsuri multiple, acelea care ni se par evidente si pentru care alegem cel mai straniu raspuns de frica unei capcane?

Motorul care ne obliga la aceasta reactie mi se pare axiomatic fiintei umane. Gandim totul in forme complexe si refuzam adevarurile evidente. Construim planuri imaginare, realitati paralele. Trasam carari si directii pe foaia alba si infinita a vietii. Inventam ideologii, religii si scopuri nobile. Cream secole si secole de noi sisteme, fantasme care se dejoaca si se calca in picioare… epoci in sir isi ingusteaza prisma. La final o fantasma imensa pe care nimeni nu o va mai percepe ca atare: un singur sistem devine “sistemul”.

Ne urmam fiecare cu credinta propriul cocktail ideologic neputand sa observam ca la sfarsit e doar nimicul. Neputinta? In multe cazuri. Amorteala? In altele. Frica? In cateva. Lipsa de optiuni? In restul cazurilor. Ceva este clar…nu putem scapa fantasmei. Nu e consecinta presiunii sau a optiunii. Pur si simplu fantasma e regula. Universul cel adevarat poate fi perceput dar nu poate fi trait. Odata vazute ielele, existenta lumii adevarate este asumata dar accesul la ea nu este acordat.

Continuam asadar viata in acelasi sens hamesit de logica, singurul care ne este accesibil. Inchidem ochii. Ii strangem nervos. Ne cream logica si ne jucam rolul.

Ce ramane de facut? Sa ne satisfacem rolul, sa satisfacem viata, sa lasam pe ceilalti sa isi joace rolul si in mod elegant ii ajutam sa o faca.

Noapte buna. Am inchis ochii.

Noi romanii avem o vorba: “Stam strambi si judecam drept”. Judecam – la volan, la masa in familie, la chefuri, la un pahar de vorba intr-o cafenea. Judecam, consideram, credem, stim ce ar trebui schimbat si ce ar trebui facut pentru asta. Judecam mult si in general sanatos. Insa prea rar punem in aplicare ceea ce consideram ca trebuie facut, prea rar ne calibram actiunile cu asteptarile, prea rar punem in aplicare ceea ce ni se pare atat de evident. Sa fie vina cinismului acut, inradacinat de istoria noastra perversa in constiinte? Sa fie vorba de neputinta? Sa fie vorba de fatalismul care ne este carte de vizita? Sa fie vorba de lipsa de realism? Lipsa de ambitie? Oricare dintre ele si foarte probabil toate acestea la un loc sunt cauza a ce vedem in jurul nostru. Pasivitatea este sursa deznadejdii – deznadejdea e sursa pasivitatii.

Un grup de studenti romani din tara si strainatate dorim sa rupem acest cerc vicios si sa cream punti de acces catre o Romanie occidentala. Vrem sa transformam ideile de pahar in proiecte fezabile, vrem sa folosim oportunitatea pe care istoria o ofera azi Romaniei si sa aducem cunostintele noastre si experienta noastra in sprijinul celor care au cu adevarat nevoie de ele. Credem ca schimbarea nu trebuie asteptata. Scimbarea este in primul rand la indemana noastra. Intelegem ca nu putem trai bine intr-o tara care traieste prost. Intelegem ca normalitatea este sa traim acasa. Si pentru ca acasa este Romania, natural este sa facem din “acasa” un loc demn.

Utopic? Poate, dar lucrand cu profesionalism credem ca obiectivele noastre pot sa fie atinse, oferind Romaniei o cale de acces catre lumea europeana. Experienta teoretica o avem. Este de datoria noastra sa punem in practica ce gandim. Este o indatorire pe care nu o putem pasa unei alte noi generatii.

Despre ce este vorba mai exact? ACCES este o organizatie care actioneaza pe patru planuri interdependente:

1. crearea unei structuri care sa lege studentii romani din tara si strainatate

2. implicarea studentilor romani in proiecte in cadrul carora sa poata folosi in practica cunostintele dobandite la facultate

3. implementarea unui plan de dezvoltare rurala prin crearea unui flux de voluntariat

4. lansarea unei serii de actiuni pentru reformarea mediului educational.

Detalii veti gasi in continuare pe siteul nostru www.acces.org.ro unde vom posta initiativele noastre. Asteptam feedbackul, criticile sau sprijinul vostru.Lasa-ne un comentariu pe blog sau trimite-ne un e-mail pe adresa info@acces.org.ro si luam legatura.

Va asteptam sa lucrati efectiv cu noi si sa impartim victoria ori esecul acestei initiative. Haideti sa incepem noi “sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in jurul nostru”

Intentionam sa scriu postul acesta mult mai devreme dar banuiesc ca mai are sens si acum in ultima zi.

Azi Bucurestiul are de facut o alegere, o alegere care nu e atat de grea pe cat e de parsiva. Plicticoasa campanie PDL a rupt pe ultima suta de metrii monotonia cu un afis care ne pune sa alegem intre 2 prezente necuvantatoare: sarpe si buldog. Oricat de plastica se dovedeste compararea lui Oprescu cu un sarpe eu gasesc mai potrivita o alta analogie, cea cu o javra. Caine frustrat, invatat sa supravietuiasca greu, gata oricand sa muste mana celui ce ii arunca un colt de salam. Nu am in gand neaparat falsificarea titlului de doctor sau a celui de de revolutionar. Nu.

Catalogarea pe care imi permit sa o fac se bazeaza pe un motiv poate straniu. Oricat l-as detesta pe Ion Iliescu cred ca Sorin Oprescu ii datoreaza un minim respect. Insa stapanul il lasa sa il muste pentru ca stie ca astfel poate castiga mai mult. Muscand in atacuri furibunde mana stapanului pentru a salva aparentele, Oprescu reuseste sa se desfiinteze total ca om pentru a se reinventa ca politician.

Pentru Bucuresti? Nu. Pentru orgoliul sau ranit timp de 7 ani. Pentru ca nu a fost niciodata ministru al sanatatii. Pentru tradarile suferite in cadrul organizatiei de Bucuresti. Pentru infrangerea suferita in fata lui Geoana. Pentru a se intoarce in partid ca invingator intre invinsi. Pentru a avea satisfactia de a le rade in nas si eventual de a sterge pe jos cu ei. In final, pentru a reusi in toamna, urmarind traiectoria lui Basescu, castigarea puterii in partid. Castigarea ei nu pentru reformisti, ci pentru retrograzii lui Iliescu si Mitrea. Cand grupul de la Cluj a fost amutit de scorul penibil in fata lui Emil Boc, alegerile locale anunta sa se incheie cu aruncarea la carma PSDului a batranul bolsevic.

Romania nu risca maine doar castigarea in urma unei inseatorii a Bucurestiului de catre stanga nereformata. Risca si scindarea dreptei prin reafirmarea unei aliante contra naturii care face PNL si PNT sa se alature PSD si PRM. Si poate mai grav, risca intoarcerea retrograzilor la puterea singurei forte de stanga, in detrimentul unei conduceri slabe, inexpresive si lipsita de inteligenta, dar oricand mai buna in fata spectrului batranului presedinte.

Bebiţă, alcoolic la 11 ani

Pacient impuscat in spital de un asistent care facea exercitii de tir

Cele 10 porunci au fost pictate pe blocurile din Iasi

Cam astea sunt stirile de vineri 16 mai de pe principalele canale de stiri romanesti…

poza: www.sutu.ro

I wanna like say that I am like completely annoyed by like stupid Californian people that cannot like speak without like using like “like” each like two words even in like formal like presentations in like law classes.

Poate sunt eu foarte inchis la minte dar exista o distractie pe care nu o inteleg. Desi se gaseste si in Olanda si banuiesc printre mai toti studentii din vest, pare totusi emblematica Americii. Distractia consta in cateva sute de studenti imbracati la 4 ace care se strang cu unicul motiv de a se imbata. Scopul mi se pare total legitim dar modalitatea nu o pot intelege. De ce ai nevoie de super rochie sau costum ca sa te imbeti in definitiv ca un porc cand o tinuta mai lejera este mult mai utila? Placerea inteleg ca ar consta in fericirea de a poza si incantarea de a se juca de-a oamenii mari si de a se simti ca atare. Poate tine si de varsta tarzie la care le da si lor voie. Si totusi mi se pare mai demn sa petreci si sa te imbeti imbracat in blugi si tricou. Asa ca iaca ca din punctul asta de vedere romanii poate se imbata mai rau, mai des, mai cu scandal dar mai matur. Vorba aia, fac ce vreau dar stiu ce fac.

Coifl ciofl ciofl… Zgomotul mecanic de guma de mestecat din stanga mea se opreste brusc. Se deschide tomul si cu o miscare sigura se rupe o pagina din “Etica protestanta” a lui Max Weber. Guma este atent impaturita in cuvintele filozofului iar propietara gumei si a cartii afiseaza un zambet multumit. Bine si cu cartile astea… macar nu mai lipim gumele pe dosurile de scaun.